Natura

Pădurea suspină în graţii de primăvară,
Suspină şi cerul de-o ploaie nebună,
Amăgiri pe firele de ghiocei,
Ce se-ntorc sfioşi, urmând să se revadă,
În primăvară.

Iarba răzbate-n tufişuri încâlcite,
Mugurii-s mângâiaţi de vântul blajin,
Soarele trimite lumini după norii,
Şi albi, şi negri, şi cenuşii şi gri.

Ploaia-i chemată prin triluri de păsări
Şi de apa ce susură-n pârâul uscat,
Doar greeri sar sălbateci prin iarbă
Şi-nvită la viaţă.

Bulgări graşi de pământ negricios,
Trădează puterea naturii străbune
Şi pomii cei groşi, copacii stufoşi
Şi iarba înaltă şi albia secată.