Luciri de abanos, în amurg nebun,
Cu pomii aplecaţi în rugăciune,
Coroane de smarald şi perle-n valuri înspumate,
Iar eu aştept cu speranţe ne-ştirbite.
Natura-mi soarbe paharul răbdării,
Delungă-se ziua, mă calcă pe suflet,
Luciri de abanos, în amurg nebun,
Cu pomii aplecaţi în rugăciune.
M-ascund pe unde pot,
Se scap torente peste mine,
Vârtejuri fără de-nţeles,
Nebunie-n lanţ de ape ce prevăd,
Luciri de abanos, în amurg nebun.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu