Adierea mea

Zorile mi te-au adus, adiere,
Mâinile-mi întind să te cuprind.
Te rog, atinge-mi părul, faţa, trupul,
Mâgâierea să ţi-o simt.

Adiere ce te-vârţi în juru-mi,
Unduind un lan de sânziene,
Pe care le aud cum râd, se bucură şi ele,
De alintul tău.

Te îmbrăţişez ca pe un dar,
Primit de un copil pierdut,
Şi-n braţe-am să te ţin,
Cadou, nepreţuit, găsit.

Cu braţele deschise mă învârt,
Râd...sau plâng,
La primul dans ce-a invitat,
De tine, adierea mea, mă las purtat.

Ce sentiment ameţitor,
Ca roua pe-o petală-n zori de zi,
Se aşterne-n viaţa-mi,
Adierea mi-a adus surâs, şi vis.

Şi-ţi mulţumesc, de vraja ta,
Ce mi-a găsit un zâmbet larg - sărut,
De drag şi-adevărat,
Ce l-am crezut pierdut, uitat.