Să fiu primul

Lasă-mă să fiu eu primul,
Care să spargă armura sorţii,
Şi a neputinţei dureri închise,
În celula condamnatului la viaţă.

Zăbrele-mi sunt zilele,
Privesc printre ele spre libertate,
Scrijelesc nervos pereţii timpului,
Izbind cu pumnii în uşa-ncuiată.

Vreau din nou să-apar în faţa juriului suprem,
Să-mi cer dreptatea din sentinţă,
Să schimb greşita-mi soartă aruncată
În viata-mi fără de speranţă.

Lasă-mă să fie eu primul,
Care să reusească a schimba sistemul,
S-arunc o umbra de verdeaţă,
Celor din urmă, ce vor o şansă de la viaţă.