Trăiesc...respir...visez,
Clipa, stropii calzi,
Parfumul, stralucirea,
Ce-nlănţuit mă mistuie acum.
Mă urmareşte lumina,
Furişată prin perdeaua-ntunecoasă
Şi căldura adâncă-a-mbrăţisării,
Înlanţuite...
Îmi răsuna şi acum,
Ecoul magic, al râsului joc,
Şi palma moale-iscoditoare,
Pe tărâmul trupului miraj.
Să spun prin a tăcerii vorbă
Orice ,doar nu aş pleca,
Întinde-mi mâna şi-ai să simţi
Ancora inimii pierdută-n volbura iubirii.
Şi-ncerc să văd
Ochii ce mă urmăreau...înlăcrimaţi,
În clipa paşilor pierduţi,
Prin liniştea gării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
minunata..gara , trenul ..pasii si lacrimile despartirii
Trimiteți un comentariu