Sinucigaş din dragoste

Sufletul emană surprize pustii,
Dureri se-ncolăcesc prin pieptul tăcut
Şi dorul îşi ţese intrigi dese,
În trupul golit de tot şi de toate.

Cuţite se-nfig, ca junghiul în spate,
Inima moare, atinsă de fier
Ar bate, pulsează speranţa rămasă,
Odată doar, s-o mai lase să bată.

Creează impresia că-i frică de moarte,
Proscris înţeleptul de-o crede ceva,
E moale, e totul de-un calm nedescris,
În aşteptarea sorţii, la-un pas de iad, ori paradis.