Sunetul liniştii

Tac şi-ascult cum plouă.
Picuri mi se scurg pe faţă,
In siraguri, râuri mici de gheaţă,
Îmi alunecă prin palmă.

Tac şi-ascult cum plouă,
Prin frunzişuri, cum se joaca stropii,
Legănaţi pe frunze crude, tremurânde,
Ce le sperie vântul.

Li se aude glasul...stopilor de apă,
Glasuri de copii
Şi frânturi de soapte de amor,
Între-un nor şi luna-ascunsă.

Flirtează noaptea cu pământul,
Se-mbrăţişează, incet, temeinic,
Şi fără să ma i-a în seamă,
Mă cuprind în vraja lor.

Tac şi-ascult cu a-ncetat să plouă.
Ce linişte-i acum...
Nu se mai aud nici norii,
Nici stropii-n palma nu-mi mai fug.

Tac şi ascult cum a-ncetat să plângă,
Cerul care m-a păzit,
Şi-ascult, încătusându-mi respiraţia,
Al tăcerii sunet, fremătînd.