Cine spunea,
Că pe un vulcan nu cresc flori ?
Îi spun, să privească sufletul adânc,
Să vadă, câmpurile de sânziene galbene,
Blonde, unuite-n bătaia vântului.
Şi cine spunea,
Că pe-un vulcan erupe doar cu forţă ?
Îi spun să privească, în suflet adânc
Să vadă bunătatea şi iubirea ce dă putere,
Lavei, care mai târziu e-ngrăşământul dragostei.
Cine spunea,
Că pe-un vulcan nu fug copii?
Îi spun să privească panta lui,
Să vadă copii, voioşi, zglobii,
Jucându-se în pacea ocrotirii lui.
Cine spunea,
Că un vulcan nu poate fi fericit ?
Îi spun, că poate fi,
Dar ca o fetiţă gingaşă şi ruşinoasă,
Mică, dulce şi frumoasă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu