Pasesc, intr-o lume de culori
Si privesc spre nori,
Unde-mi straluceste-o stea
Cu speranta mea.
Intind sfios mana s-o ating
Si puful norilor il simt,
Strecurandu-se usor, printre degete,
Precum sarutul tau.
Lasa-ma sa te ating,
Vis din nori,
Te rog sa nu mai pleci,
Te rog sa nu ma-neci,
...in reci fiori.
Ma-nfioara racoarea noptilor de vara,
Si chipul tau ascuns, de joaca-n flori,
Ce ard ca focul - licurici,
Luminandu-mi locul.
Cum as putea sa mor acum,
Printre-atatea rasarituri,
Cand stiu ca unul imi esti chiar tu,
Din mare, lumea sa mi-o luminezi.
As vrea sa ma transform macar in raze,
Pentru tine,
Sa-ti aduc incet sarutul,
Cel pe tainica adiere,
Ascuns printr-un cer senin
Din adancul paradisului etern.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cei înţelepţi şi cei drepţi, sunt în stare să recunoască bunătatea curată, nesfârşită în spaţiu şi timp, a PARADISULUI, în bunătatea amestecată, mărginită şi trecătoare a lumii de aici. Şi, la fel, în răul numărat şi mărginit pe care îl vedem în lumea aceasta – răul fără număr şi nemărginit al Iadului.
Trimiteți un comentariu