Cărare către vis

În fiecare noapte-mi fac,
Cărare către vis
Şi pornesc, în orb, la drum,
Doar te ştiu că mă aştepţi.

În vis e veşnic cald, ori ninge-ncetişor,
E lumea în care anotimpul îl poţi controla,
După dorinţa dragostei, aprinse,
În învălmăseala iubirii nebuneşti.

Nesfârşite ploi se abat asupra mea,
Fără să mă ude,
Şi nici nu plâng în lumea fermecată,
Unde mâna îţi voi da, în strânsoarea ta.

Cărare către vis îmi fac,
În fiecare noapte, plec la drum spre tine,
Deschide-ţi poarta sufletului să mă vezi venind
Şi-mi ieşi în cale, cu-un buchet de zâmbete în obrajii de bujor.

E cel mai lung drum ce-l fac,
E cea mai lungă cărare pentru paşii mei,
De fiecare dată ajung la tine, iar apoi,
În fiecare noapte, îmi fac iar, cărare către vis.