Amurgul, încet se stinge-n noapte,
În parcul ce adoarme în tăcere,
Deschisele-i alei spre visuri,
Se închid în întuneric.
Pe arămii cărări de umbre
Suflă - o blândă adiere,
De-l alină uşor prin frunze,
Ca să-i spună : Noapte bună!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu