Dorinţă

De ieşi din apă,
Vino spre mine
Şi vezi, de nu te agaţa,
În nuferii durerii,
Ce împăiănjenesc lacul,
Sufletului meu.

Te agaţă de crengile golaşe
Ale salciei, cea fără lacrimi,
Ca ochii mei
Şi vezi, pe mal să mă găseşti,
De nu, ghideză-te după vocea mea,
Care te strigă, şi care te doreşte.