Covor de bucurie să-ngropaţi,
Cădeţi frunze arămii,
Zorii în lumină să-i scăldaţi.
Cădeţi frunze ruginii,
În poieni multicolore,
Cădeţi frunze arămii,
Cu miresme parfumate.
Cădeţi de-mi goliţi copacii,
Din păduri închipuite,
Cădeţi aşa cum au să cadă,
Fulgii albi, de nea din iarnă.
Cădeţi, căci vântul vă obligă !
Rece, ca o lună îngheţată...
Cădeţi frunze tremurânde,
Liniştite...legănate...
Cădeţi, cum au să cadă anii,
Din copacul ce mi-e viaţa,
Mă-nfior, linţoliu-i vântul,
Mă acoperă cu soarta.
Trec anii, cum trec norii,
Ne uitam la ei, pierduţi, pe gânduri,
Fără sa-nţelegem clipa,
Care de s-a scurs, e timpul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu