Tinereţe

Îmi plimb ochii prin parcul tinereţii mele
Şi văd cum a-nflorit acelaşi pom
Şi-au înflorit aceleaşi flori
Şi-i verde aceiaşi iarbă...
Doar eu nu sunt acelaşi.


Mă văd jucându-mă-n acelaşi loc,
Cu aceiaşi prieteni ce am râs odată,
Mă vad căzând şi-genunchind,
Şi ridicându-mă deodată.

Şi cerul e la fel de-albastru,
Şi soarele, se-ascunde după-acelaşi nor,
Doar eu nu sânt din nou de-o schioapă,
Să-mi pară rau ? Să-mi fie dor ?

Mă văd muşcând din colţ de pâine,
Şi-nlaturând sudoarea-mi de pe frunte,
Ne-nţelegând ce e durerea,
Nici timpul ce se scurge.

Privesc în jurul meu şi nu-i mai văd,
Pe cei ce m-au crescut, în cântec
Si-ncep să simt si să-nţeleg,
Căci timpul cât am fost nemuritor,
S-a dus ca apa ce se scurge.