Imposibila noapte

Nebună noapte,
Ce-mi aduci speranţa visului,
Şi liniştea ochilor grei
Şi pace-n suflet.

Aşa îmi este dat,
Să te iubesc,
Pentru liniştea ta,
Pentru speranţa ta.

Mă-veseleşti şi mă-ncălzesti,
Chiar cu ploi leneşe, cu stopi mărunţi,
Ce parcă îmi veghează somnul,
Ce nu vine.

Sunt al tău şi esti a mea,
Singuratatea se va-nchide-n noi,
Tăcand, îmi vei răspunde
La-ntrebări.

Îmi esti dincolo de ochii mei,
În valuri de ceaţă matinală,
Ce te-anunţă parcă,
Să pleci...

Dar te primesc în odaia mea,
Hai, mai zăboveste-un pic
Fără ceai, fără cafea,
La o poveste in tăcere.

Alături de tine ma culcă,
Mai stai puţin, să mai văd odată,
Visele...speranţele,
Pe care le-am văzut amândoi.