În intimitatea timpului prezent

În intimitatea timpului prezent,
Mă simt acoperit cu lauri,
Sunt un Caesar şi imi urcă-n suflet,
Faima gloriei iubiri.

La orice bătălie plec învingator
Şi vreau să te trag după mine,
Ca să vezi ce-nseamnă a lupta
Şi a învinge, ori a muri străpuns de lancea grea.

Mă simt rătăcitor în imensitatea timpului,
Dar nu sunt singur,
Am armada sufletului, în toata puterea ei,
De neînfrânt acum.

Noaptea-mi va fi complice la plan,
Şi luna va intra-ntr-un nor de-i cer,
Platoşă-mi va face roua dimineţii,
Sub o neîncetată ploaie de săruturi.

O clipă stai, opreşte-te, ascultă,
Cum îţi soptesc să-nvingi în viaţă,
Luptând pentru credinţa ta,
Nu singur, ci înlănţuit de mâna ei.

Mă simt stăpân în intimitatea timpului prezent,
Iar vântul mi se joacă-n plete,
Mă simt stăpân peste imensitatea frunzelor din drum,
Păşind alături, şoptind în gând, sărutul nemuriri.