Autor: danco
Întins in noapte, mă ascund sub stele,Învaluit de umbra nopţii
Şi-mi las faţa luminată,
De lumina lunii, fără viaţă.
Dau drumul viselor să zburde,
Jucându-se şi alergând prin timpuri,
Mă văd copilul desenând prin parcuri,
Ceea ce sunt acum...amurguri.
Întodeauna m-au vegheat cireşii,
La ei sub ramuri le-aş culege rodul,
Dar au plecat, aşa departe...
În pacea somnului din ceruri.
O creangă se apleacă asupra mea,
Şi-mi lasa roua frunzei arămii,
Pe fata-mi, lacrimă de sticlă,
În palma pot s-o ţin, preţ de o clipă.
În ochii mei răsare-o stea,
Ce are forma inimii ce-mi rabdă,
A timpului speranţă, asteptată,
Căruia îi spun:
-Te rog...să-mi fi drept soartă.
Am să-ţi fac inel din flori alese,
Ori din săruturile mele,
Chiar de-ar trebui sa ma transform,
Într-un sirag de perle,
Precum surâsul, tainelor albastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu