Nesfârşitele torente, se revarsă peste mine,
Cu aripi de foc - al iubirii foc,
Valuri, valuri se revarsă
Şi tremur de emoţie.
Nesfârşitele torente ale asfinţitului de ceară,
Ce se topeşte în inima mea,
Sub caldura dragostei tale,
În îmbrăţişarea ta.
Nu există diguri, pentru torentele tale,
Şi de-ar exista, le-aş desfiinţa,
Lasându-mă-necat cu bunăştiinţă,
Sub năvala sufletului dor.
Cad din munte, ori din soare,
Torentele iubirii, cotropitoare,
În fruntea lor herghelii de cai înaripaţi,
Cu aripi de rouă se reped înebuniţi, indrăgostiţi.
Mă prind şi mă ridică,
Acolo sus, în depărtări mă duc,
Unde voi avea mereu un loc, al meu,
Udat, sub nesfârşitele torente-ale iubirii tale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu