Omagiile mele domnişoară

Respectele mele domnişoară,
Plecăciune-ţi fac în faţă,
Iar de-ai îndrăzni să-mi ceri,
Cu o mână aş oprii,
Chiar al lunii răsărit,
De dincolo de marginea lumii
Şi de-ai nopţii fiori te-ar fi cuprins
Ţi-aş oferi căldura toată,
A pământului, adâncuri. ori,
A sufletului meu.
Tresărind de-o-nfiorare te-aş privi
Cum te-oglindeşti in a lacului oglindă,
Un dar de dor,
Unde visarea se-mpleşte cu tristeţea,
Unde totul pluteşte pe o mare străvezie,
Ca de vis...
Ai încredere-n speranţă
Cea cu aripi mari, speranţă,
Parcă a face câmpurilor umbră...
Omagiile mele domnisoară,
Plcecăciune-ţi fac în faţă.