Noaptea

Se stinge-n aer,
Parfumul ultimului tei,
Dus de vântul toamnei, prematur,
Spre colţul lunii părăsite.

Ne-ntâmpină în noapte,
Mirosul fânului îmbietor,
Purtat de cerul-nvolburat, stăpânitor,
Pe creasta somnului, istovitor.

Şi cerne peste noi cu perle,
Mici, strălucitoare, reci covoare,
Ce ne-nvăluie şi ne-nfăsoară părintesc,
Cu mantia căldurii iubitoare.